Cultivarea

Locația ideală pentru rubarbă este în semi-umbră. Solul trebuie să fie bine permeabil, nu trebuie să aibă tendința către umezeală stagnantă, însă trebuie să fie deja umed. În caz contrar, rubarba trebuie să fie udată puternic. Per plantă, este necesar cel puțin un metru pătrat, iar pentru o familie se calculează trei până la patru plante. Răsadurile se introduc într-o gaură. Ochiul plantei (bulbul) trebuie să se afle la doi până la trei centimetri sub pământ. Apoi, gaura se umple din nou cu pământ. Cine plantează toamna, are avantajul că planta crește bine și poate forma pe cât posibil multe rădăcini. În primul an, rubarba trebuie lăsată să crească. Se poate recolta corect din al doilea an. Important este ca rubarba să nu se recolteze prea mult timp. Sezonul de recoltat se desfășoară din aprilie până pe 24 iunie. Planta are nevoie pe timpul verii de liniște, pentru a dobândi suficientă forță prin frunze și tulpină în zona rădăcinii, astfel încât în următorul an să răsară din nou puternic. Se fertilizează primăvara, înainte de recoltat.

Substanţe conţinute

Pețiolurile de rubarbă conțin cu preponderență acid de mere, citric și oxalic. Ultimul, responsabil pentru gustul acid al rubarbei, se regăsește în frunzele lobate sub forma mâinii, mature, în cantități considerabile, care, de aceea, nu trebuie să fie mâncate. Alte substanțe conținute: Amidon, pectină, proteine, tananți, grăsimi, calciu, potasiu, fosfor, magneziu, fier, sodiu, provitamina A, vitamina B1, B2, B6 și C. Rubarba acidă este digestivă și bactericidă.

Preparare

Rubarba se consumă întotdeauna gătită. Pețiolurile se spală, se eliberează de capetele cozilor și frunze și se mărunțesc. Rubarba este adecvată pentru primul compot fin, proaspăt din primăvară, deserturi, umpluturi de prăjituri și torturi, supă rece de rubarbă și jeleu de fructe.

Depozitare/conservare

Rubarba se poate păstra câteva zile în frigider, înfășurată într-un șervet umed. Se poate congela în stare crudă sau ca și compot pe o perioadă de până la un an.